Scoala soferi Brasov Handra Francisc

Spovedania unui invingator

Apropierea alegerilor și încordarea acestei perioade, în care oamenii sunt tot mai nemulțumiți de politicieni, va face campania electorală foarte grea! Am experiența campaniei de acum patru ani. Am candidat atunci la demnitatea de Primar al Municipiului Săcele și am cerut atunci echipei mele să facem o campanie altfel decât erau ei obişnuiţi, o campanie curată!

Au fost voci care au ripostat: „Cum să nu facem ce fac adversarii noştri? Cum să nu răspundem? O să ne ia de proşti, ne vor rupe afişele” etc. Au avut dreptate: ne-au tăiat materialele electorale de pe stâlpi, ne-au rupt afişele, au făcut flyere în care mă prezentau ca pe un ţigan periculos „din Similesca” (Buzău), au împrăştiat tot felul de poveşti urâte cum că mi-aş fi bătut propria echipa la Hanul Mureşenilor, ba, pe nu ştiu pe cine din Noua, ba că m-am îmbătat şi am făcut cine ştie ce grozăvii…. Pe unele le-am aflat atunci, imediat după alegeri, pe altele de curând. Până la un punct m-am amuzat de inventivitatea adversarilor mei. Când mama şi fiicele mele m-au întrebat dacă una sau cealaltă este adevărată, atunci mi s-a părut că s-a întrecut măsura şi le-am explicat: „Nu dragele mele, vă dau cuvântul meu de onoare – NIMIC din ce aţi auzit NU este adevărat! Oamenii răi mă discreditează pentru că, în decursul timpului, au făcut afaceri necurate, au sărăcit prin faptele lor acest oraş, iar pentru că nu au reuşit să mă atragă în grupul lor, încearcă să mă mânjească. Se tem de mine. Se tem că aş putea ajunge într-o poziţie  prin care aş avea acces la documente care i-ar putea băga în închisoare pe mulţi. Aceşti oameni murdari îşi apără interesele şi chiar libertatea cu ferocitate, folosind chiar oameni buni şi nevinovaţi pentru a-şi distribui mesajele denigratoare la adresa mea. Se folosesc de înfățișarea mea, de obârşia tatălui meu, mort pe când eu aveam doar 12 ani, ca să creeze impresia că sunt ţigan buzoian periculos. Aberații fără margini! Eu sunt născut, educat și format ca om în Braşov. Când am tot auzit sintagma „ţiganul de Panait”, m-a dus cu gândul că nu au altceva să spună despre mine şi au zgândărit teama şi nemulţumirea săcelenilor cu privire la cei din Gârcini. Săcelenii îi percep pe „ţiganii din Gârcini” că pe nişte oameni leneşi, care „stau” pe ajutorul social şi beneficiază de facilităţi mai mult sau mai puţin meritate. Din fericire, NICI aici nu mă încadrez! Muncesc de la 16 ani, am început chiar din timpul liceului să lucrez pe timpul vacanţelor în Poiana Braşov, ca ajutor de ospătar, fiind elev al Colegiului Naţional „Andrei Bârseanu” la clasa de alimentaţie publică. Am făcut asta nu din pasiune, ci de nevoie. În clasa a –XII – a,  de la ora 4 dimineața distribuiam mezeluri, iar după orele de curs făceam taximetrie pe maşini închiriate.

După terminarea liceului, nu am cerut şomaj, m-am înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii George Bariţiu. Încă din timpul liceului mi-am cunoscut actuala soţie. Am fost colegi la facultate.  Am hotărât să ne căsătorim, chiar dacă eram cam tineri, aveam doar 21 de ani. Ne-a căsătorit chiar aliatul meu de acum Petrică Mutu. În 2003, a venit pe lume fetiţa noastră cea mare. Noi făceam comerţ cu amănuntul, iar pentru că afacerile nu mergeau bine oricât efort depuneam, am hotărât să plec din ţară să muncesc. Am plecat un an în Irlanda, la Dublin, cu contract de bucătar în aeroport. Acolo, pentru că lucram doar 40 de ore pe săptămână şi aveam program de la 04:00 la 12:00, mi-am mai luat încă … 2 job-uri: agent de securitate la Chubb Security şi „door men” la Buddha Bar – Dublin. Am slăbit 20 de kg, dar am adunat suficienţi bani cât să-mi termin casa şi să încep o mică afacere în asociere cu socrul meu în domeniul prestărilor de servicii. Deci, nu am încasat NICIODATĂ ajutor social sau şomaj.

Am fost mereu un om corect, punctual, de cuvânt. Înainte să intru în conflict deschis cu grupul infracţional din PSD, aveam afacerea mea – o  parcare deTIR-uri şi un parc auto second-hand, de care mă ocupăm zi şi nopate. Ştiindu-i cât sunt de razbuntori, am ales să-mi închid afacerea pentru a nu mai da ocazia instituţiilor de forţă aflate în mâna lor „să-mi bage minţile-n cap”.

Acum trăim din veniturile realizate de către Biroul Notarial al soţiei mele, unde şi eu sunt consilier juridic. Mulţumim lui Dumnezeu, nu ducem grijă zilei de mâine. Ne punem toată încrederea în El să ne dea sănătate şi înţelepciune să gestionăm corect ceea ce avem, nu ne dorim mai mult! Fetiţele noastre sunt bucuria noastră și ne fac mândri în fiecare zi.

Vouă, săcelenilor, v-am relatat toate aceste amănunte din viaţă mea şi a familiei mele, tocmai pentru că sunt convins că în campania electorală ce va urma, pornind din postura de favorit, mulţi vor fi aceia care vor arunca cu noroi înspre mine, vor spune iar legende închipuite, vor face iar materiale mizerabile fără să se gândească că le vor auzi și vedea fetiţele mele, dorind doar să-şi protejeze interesele meschine. Eu nu am nici o teamă că vreunul dintre contracandidaţii mei ar putea câştiga, de aceea voi lupta CORECT! Electoratul săcelean va aprecia asta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *